sâmbătă, 25 iunie 2011
De dor...
De ce am mai multa mila fata de batrani decat fata de copii? De ce, apropierea de moarte a unui batran, ma doare chiar si fizic mai mult? Parca plecarea unui batran imi lasa mai mult senzatia ca a ramas ceva neterminat...ceva nespus...un regret imens...o singuratate apasatoare, decat plecarea unui copil. Parca pe copil il asteapta acolo ceva sau cineva, pleaca insotit cumva, mai impacat cu despartirea...poate ca are mai putine regrete... Este nefiresc...dar asa simt acum...mi-e dor rau de Babuca...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ne e dor si ne lipsesc mai mult cei pe care i-am cunoscut, cei cu care avem experiente, deci e chiar firesc sa simtim asa. Traind aproximativ ambele situatii, zic ca totusi plecarea unui copil, fie el si nenascut, este mai dureroasa pentru ca nu l-ai cunoscut, pentru ca nu a reusit sa treaca prin experienta promisa, adica viata...batranii au avut o viata, poate una frumoasa si au lasat amintiri prin care vor trai in urmasii lor. Sunt momente pentru trait si un moment in care trebuie sa si murim, asta este jocul...important e ca sa fie respectata ordinea: intai viata si apoi...ce o mai fi...
RăspundețiȘtergere